A trecut aproape o luna...Plin de indoieli si cu o retinere in suflet,aceea ca marul lui ar putea fi ocupat de alt vermisor, Euristide ajunge la marul mult dorit. Nu regreta ca s-a intors ... dar credea ca va fi prea tarziu... . Nu a fost asa! Ceea ce el nu stia, avea sa-l faca mai puternic si mai increzator! Marul il astepta pe el! S-a hotarat sa-i fie adapost si sprijin. Euristide s-a acomodat repede. Si-a asezat lucrurile cum isi imaginase mai demult. Era fericit ! Nici nu au observat cat de repede trece timpul pe langa ei...
... a sosit iarna. Primii fulgi isi faceau deja aparitia . Erau mai mult niste albine albe ce se joaca in lumina , in lumina calda a verii ... Asa isi imagina marul . Dar , defapt , era iarna . Era frig . Nu-i placea acest anotimp , il facea sa se simta mereu singur si infrigurat . De data aceasta , insa , ceva s-a schimbat . Euristide ii oferea caldura necesara . Caldura lui era mai puternica decat cea a soarelui dogoritor de sfarsit de iunie . Acum , totul era perfect ! Erau inconjurati de o magie ce ii imbata de fericire . Din pacate , asta nu tinu mult ...
Intr-o zi , Euristide nu a iesit deloc din camera lui . "Ceva s-a intamplat ! " .... se gandea marul ... "Oare m-a uitat ? ".... " Sau.....? " Ingrijorat , i-a lasat scrisori in usa ... Nu stia ce sa mai faca.... S-a gandit toata noaptea la Euristide.... " Ce o fi cu el??? " Adoua zi , s-au revazut. Marul,cu sufletul plin de indoieli, astepta un raspuns . Euristide, cu chipul trist , isi deschise sufletul in fata marului .... Era o lovitura grea pentru amandoi . Euristide se temea de tradarea marului.... si de aceea isi dorea instrainarea de acesta . Nu era corect! A batut atata drum sa ajunga aici... si acum....e gata sa renunte??? Nu e corect! Marul , isi arata acum pentru prima data cele doua frunzulite verzi , gata sa paleasca spre maro , din cauza anotimpului . De pe ele se prelingeau acum doua picaturi.... De unde veneau? Nici marul nu stia....Stia doar ca se preling pentru ca sufletul lui era acum ranit..."Euristide renunta la tot?De ce?.....De ce?" Aceste intrebari ii tulburau acum mintea marului , care isi pierdea incet-incet din stralucire....
L-a rugat ! I-a promis ca-i va fi alaturi ! L-a incurajat ! Era tot ce putea sa faca pentru el... caci, inca exista departatea intre ei... :(
Euristide avea un suflet mare . Nu s-a indurat sa plece asa ... A ramas !
Si-a amintit de ce venise . Aveau acum un vis de implinit .Un vis maret!
Iar acel vis... peste ani.... va fi realitate! :X
